Cazul aplicației Star Taxi: modelarea reglementării UE privind transportul cu taxiul

Odată cu rolul din ce în ce mai important al platformelor digitale în facilitarea serviciilor de transport, au apărut întrebări juridice privind clasificarea acestora și amploarea supravegherii de reglementare cu care ar trebui să se confrunte. Problema centrală este dacă aceste platforme ar trebui să fie tratate doar ca intermediari în temeiul Directivei 2015/1535 sau dacă rolul lor se extinde la furnizarea de servicii de transport, supunându-le unor reglementări naționale mai stricte. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a abordat această chestiune în diverse cauze, inclusiv în cauza Aplicația Star Taxi care oferă mai multă claritate cu privire la distincțiile juridice aplicabile platformelor de transport cu taxiul și de agregare a taxiurilor.

Înțelegerea cadrului de reglementare

În conformitate cu legislația UE, clasificarea serviciilor digitale joacă un rol esențial în stabilirea obligațiilor de reglementare ale acestora. Directiva 2015/1535 definește un "serviciu al societății informaționale" drept unul care este:

1. Prevăzut pentru remunerație,
2. Desfășurat de la distanță,
3. Livrat prin mijloace electronice,
4. Inițiate la cererea unui destinatar.

În principiu, serviciile care îndeplinesc aceste criterii beneficiază de anumite protecții juridice, limitând capacitatea statelor membre ale UE de a impune măsuri restrictive, cum ar fi acordarea de licențe sau controale operaționale, cu excepția cazului în care sunt respectate proceduri specifice, inclusiv notificarea Comisiei Europene.

Cu toate acestea, serviciile de transport sunt excluse în mod explicit din această directivă și intră sub incidența cadrelor naționale de reglementare, care includ cerințe privind acordarea de licențe, supravegherea operațională și controlul prețurilor. Clasificarea platformelor digitale care operează în sectorul mobilității depinde de nivelul lor de implicare în procesul principal de furnizare a serviciilor, ceea ce determină dacă acestea funcționează doar ca intermediari sau ca furnizori de transport.

Cazul Star Taxi: examinare juridică

În noiembrie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțat cu privire la SC Star Taxi App SRL v. Municipiul București (Cauza C-62/19). Cauza se referea la întrebarea dacă Star Taxi, o platformă digitală care pune în legătură pasagerii cu șoferii de taxi autorizați, ar trebui clasificată ca serviciu al societății informaționale sau ca furnizor de servicii de transport.

CJUE a hotărât că Star Taxi funcționează mai degrabă ca un serviciu al societății informaționale decât ca un furnizor de servicii de transport. Decizia s-a bazat pe următorii factori-cheie:

1. Star Taxi pune în legătură pasagerii exclusiv cu șoferi de taxi autorizați, care sunt deja reglementați de legislația națională privind transportul. Furnizorii lor sunt existenți pe piață și au fost deja reglementați.
2. Platforma nu impune politici tarifare și nu stabilește tarifele; acestea sunt reglementate de autoritățile naționale de licențiere.
3. Acesta nu furnizează servicii suplimentare legate de transport, cum ar fi gestionarea parcului de vehicule sau angajarea șoferilor.
4. Compania nu controlează programul, condițiile de lucru sau comportamentul șoferilor, dincolo de facilitarea conexiunilor digitale.
5. Serviciul oferit de Star Taxi este diferit de cel oferit de platformele de transport precum Uber, unde platforma exercită un control semnificativ asupra tarifelor, operațiunilor șoferilor și interacțiunilor cu clienții.

Star Taxi nu interferează cu prestarea efectivă a serviciilor de transport, dincolo de faptul că permite comunicarea digitală, CJUE a decis că se încadrează în clasificarea unui serviciu al societății informaționale. În consecință, cerințele restrictive de acordare a licențelor impuse de Municipiul București au fost considerate incompatibile cu dreptul UE.

Implicații pentru platformele digitale

The Star Taxi a rafinat și mai mult înțelegerea juridică a platformelor digitale de transport, făcând distincția între cele care acționează doar ca intermediari și cele care exercită un control substanțial asupra serviciilor de transport. Spre deosebire de Uber, care a fost clasificat ca furnizor de servicii de transport datorită politicilor sale de stabilire a prețurilor, controlului șoferilor și gestionării directe a condițiilor de călătorie, Star Taxi a fost recunoscut ca intermediar. Această distincție este esențială pentru operatorii de platforme care navighează prin cadrele de reglementare din diferite jurisdicții.

Factorii cheie care influențează clasificarea platformelor includ:

1. Dacă platforma angajează șoferi fără licență care se bazează exclusiv pe ea pentru furnizarea de servicii.
2. dacă platforma stabilește condiții pentru furnizarea serviciilor, cum ar fi tarifele, orele de lucru sau obligațiile contractuale.
3. Dacă platforma exercită control asupra accesului șoferilor la serviciu.

Pe măsură ce soluțiile de mobilitate digitală continuă să evolueze, autoritățile de reglementare și operatorii de platforme trebuie să ia în considerare cu atenție aceste distincții pentru a asigura conformitatea cu reglementările UE și naționale, promovând în același timp inovarea în sector.